Glanda tiroida este situata in partea frontala a gatului. Aceasta produce hormoni care, in principal, au rolul de a transforma alimentele in energie. Multi europeni au probleme cu aceasta parte a metabolismului din cauza diverselor deficiente si dezechilibre hormonale.
Multi oameni au un metabolism lent sau se afla in stadiile incipiente ale hipotiroidismului sublinic. In multe cazuri, persoanele cu aceasta afectiune sunt sensibile la temperaturi scazute si resimt repede senzatia de frig. De asemenea, au probleme cu pierderea in greutate, in ciuda incercarilor de a reduce aportul de calorii si de a face exercitii fizice intense. Ele obosesc usor si, deseori, isi pun intrebari cu privire la stilul lor de viata pentru ca iau neincetat in greutate. Unele persoane au barbii duble, cearcane sub ochi, dureri articulare si alte simptome.
Pe de alta parte, metabolismul accelerat (hipertiroidism), ale carui simptome sunt, de exemplu, surescitarea, nelinistitea si pierderea in greutate (in ciuda senzatiei permanente de foame), poate duce la diminuarea calitatii vietii. Cele mai multe persoane cu probleme metabolice asociate glandei tiroide nu stiu ca sufera de aceasta boala pentru ca nu au fost diagnosticate. Ele sunt prinse intr-o lupta continua, lipsita de sorti de izbanda si ar trebui categoric sa consulte un medic pentru verificarea starii metabolismului.
Glanda tiroida colaboreaza cu glanda hipofiza
Secretia hormonilor metabolici este controlata, in stransa colaborare, de glandele tiroida si hipofiza. Hipofiza, glanda situata la nivelul creierului, produce un hormon numit TSH (Thyroid-Stimulating Hormone – hormon de stimulare tiroidiana) care semnaleaza glandei tiroide sa secrete cantitati mai mici sau mai mari de hormoni metabolici, in functie de necesitatile celulelor. Cele doua glande endocrine lucreaza impreuna, folosind asa-numitele mecanisme de feedback, care ajuta la mentinerea cantitatii optime de hormoni metabolici.
Hormonii tiroidieni stimuleaza absorbtia de oxigen la nivel celular
Pentru a transforma substantele nutritive din alimente in energie, celulele au nevoie de oxigenul pe care il respiram si care este transportat de sange catre toate partile organismului. Hormonii tiroidieni, care sunt si ei transportati de sange, stimuleaza celulele sa absoarba oxigenul, influentand in mod direct metabolismul acestora. Acesti hormoni functioneaza intr-un mod similar inchiderii si deschiderii unei supape (vana de aer) intr-un cuptor pentru a optimiza alimentarea cu oxigen si procesul de ardere. Cand copiii au un nivel prea mic de hormon metabolic, dezvoltarea lor fizica si psihica stagneaza. La adulti cu niveluri insuficiente de hormon metabolic, toate procesele vitale sunt incetinite.
Hormonii T3 si T4 au nevoie de iod si seleniu
Hormonii secretati de glanda tiroida sunt numiti T3 (triiodotironina), respectiv T4 (tiroxina), in functie de numarul de atomi pe care ii contin. Glanda tiroida produce cea mai mare cantitate de T4, care este considerat un precursor pasiv. T3 este cel mai activ hormon metabolic si are o actiune mult mai rapida, el crescand absorbtia de oxigen la nivel celular.
Hormonul T4 inactiv este transformat in T3 activ la nivelul diferitelor tesuturi ale organismului. Acest proces este dependent in foarte mare masura de un grup de enzime care contin seleniu, numite deiodinaze care, desi sunt foarte simple, actioneaza prin indepartarea unui atom de iod din T4, provocand astfel transformarea acestuia in hormonul T3 activ.
Pentru o functie metabolica optima, raportul T3/T4 trebuie ajustat cu atentie in functie de cerintele energetice celulare sau tisulare. Cand cantitateaa de hormon T3 este prea mica, procesele metabolice sunt incetinite. Pe de alta parte, cand cantitatea de hormon T3 este prea mare, metabolismul devine mai accelerat. Prin urmare, este esential ca atat enzimele dependente de iod, cat si cele dependente de seleniu, sa fie prezente in procesul de reglare.
Zincul si fierul sunt, de asemenea, implicate. Totusi, suplimentele alimentare cu fier trebuie administrate numai in cazul unui deficit diagnosticat, deoarece se cunoaste ca prea mult fier are un efect oxidant, care determina rancezirea la nivelul celulelor si lipidelor (peroxidarea lipidelor).